Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

RO: Veşnica dilemă a celui care învaţă. Probabil că toţi ne-am pus măcar o dată întrebarea aceasta şi poate încă o punem, văzând în jurul nostru exemple de oameni care au studiat îndelung, dar care nu sunt apreciaţi pe deplin pentru munca lor.

În continuare mă voi referi nu numai la educaţia formală (realizată în cadru organizat, în sistemul de învăţământ – adică în şcoală) sau non-formală (care cuprinde activităţi organizate, dar în afara sistemului de învăţământ – spre exemplu: cercuri literare sau excursii la muzee), ci şi la educaţia informală (procesul de învăţare pe care îl desfăşurăm în afara şcolii sau a altor activităţi organizate, în viaţa de zi cu zi; câteva exemple mai sugestive ar fi: învăţatul prin oferirea de sprijin celor din jur sau prin trecerea cu bine peste greutăţile vieţii). În general, un mod frumos prin care putem dobândi acest tip de educaţie, informală, ar fi să luăm parte la evenimente care au potenţialul de a ne face mai buni şi de a ne înţelepţi. Aşadar există, de fapt, mai multe forme de învăţătură care se completează. Nu toţi oamenii de pe această lume vom beneficia de aceleaşi lecţii, nici în viaţă şi nici măcar în şcoală (de aceea o altă oportunitate de învăţare o reprezintă valorificarea experienţei celor din jurul nostru, care au trăit în alte condiţii decât noi).

Şi mă voi referi nu numai la învăţatul despre un singur domeniu (spre exemplu – matematica), sau despre câteva domenii considerate esenţiale, ci la învăţatul (atât cât se poate) despre cât mai multe domenii (mulţi elevi regretă mai târziu că nu au priceput măcar noţiunile de bază din anumite domenii care nu li se păreau la prima vedere importante, dar care s-au dovedit utile mai târziu).

Trebuie să mai menţionez încă un lucru înainte de a trece la conţinut: învăţatul la care mă refer în acest articol are pentru mine o semnificaţie precisă – punem învăţătura în slujba binelui celor din jur.

Acum voi încerca să schiţez câteva idei (se poate discuta mult pe tema aceasta). Lista va rămâne deschisă. Ordinea în care voi oferi ideile nu va fi cea mai bună (le voi scrie probabil în ordinea în care îmi vin în minte, adăugând pe parcursul timpului eventualele idei noi la capătul listei, pentru a fi mai uşor de urmărit noutăţile).

1) Tehnologia. Trăim vremuri în care informaţiile sunt tot mai uşor de obţinut (mai ales via Internet), iar tehnica evoluează permanent. Sunt disponibile tehnologii de dimensiuni din ce în ce mai mici, mai performante şi mai accesibile ca preţ. Automatizările au devenit deja indispesabile şi se îmbunătăţesc permanent. A devenit, efectiv, posibil ca elevul sau studentul modern să aibă tot Internetul „la degetele sale” chiar în sala de studiu şi chiar în buzunare (spre exemplu, prin deţinerea unui telefon inteligent care are conexiune la Internet). Mai mult ca oricând se pune problema: de ce mai învăţăm? Avem tot Internetul la dispoziţie: cele mai variate şi (uneori) cele mai recente date despre lumea înconjurătoare; hărţi, dicţionare, alte cărţi, referate, imagini, videoclipuri şi multe, multe altele ne sunt uşor accesibile (unora dintre noi). Dincolo de aceasta, avem posibilitatea să punem calculatoarele să facă treaba „în locul nostru”, în prezent… Un motiv pentru care învăţăm ar fi că: (după cum ţinea să ne scoată în evidenţă unul dintre profesorii mei de matematică din facultate) deşi calculatoarele (sau orice altă formă de sisteme de calcul) moderne pot face calcule mai rapid decât noi, pot realiza operaţii mai complexe, pot stoca mai multe informaţii şi le pot prezenta mai rapid şi într-o formă mai accesibilă, ele nu pot să ia decizii care au o semnificaţie mai profundă sau mai complexă şi nu pot interpreta satisfăcător datele sau rezultatele. Este nevoie de oameni care să facă lucrurile acestea. Iar pentru ca deciziile şi interpretările lor să fie realizate cât mai bine, este nevoie ca aceştia să fie cât mai bine pregătiţi, să ştie cât mai multe lucruri esenţiale ei înşişi.

Iar apoi, odată ce mecanismele acestea automate se defectează, cine trebuie să facă treaba în locul lor, acolo unde este posibil şi atunci când sistemele care se strică îndeplinesc funcţii esenţiale pentru vieţile noastre? Oare nu omul, care le-a creat? Şi în cazul unor astfel de situaţii (în care este posibil să fie în pericol şi vieţi omeneşti) ar fi bine ca cel care acţionează să fie foarte bine pregătit.

Şi ca să fie situaţia şi mai complicată: nu oricine are acces la Internet oricând, ca să poată căuta ceea ce nu ştie; sau există situaţii în care omul trebuie realizeze anumite sarcini prompt iar accesul la Internet este exclus ca soluţie deoarece durează prea mult (exemple: inginerul IT care trebuie să repare chiar o componentă din structura reţelei de Internet, echipele de salvare trimise în regiuni izolate; medicii dintr-o secţie de Urgenţe).

În plus, accesul la informaţii sau deţinerea lor nu sunt de ajuns. Mai este nevoie şi de anumite competenţe, cunoştinţe, valori, experienţă pentru a le putea selecta pe cele pertinente, corecte şi pentru a le putea folosi corespunzător, pentru a ne putea îndeplini sarcinile. Educaţia formală, din şcoală, şi cea non-formală ar trebui să ofere oamenilor cele necesare pentru ca aceştia să poată cunoaşte corect şi să-şi poată desfăşura activitatea în mod corespunzător. Mai mult, fără o educaţie mai riguroasă (dar şi fără cea primită în familie), fiind asaltaţi de pretutindeni de informaţii de orice fel, riscăm să pierdem din vedere lucrurile esenţiale din viaţă şi poate chiar adevărul.

2) Impactul asupra vieţilor celor dragi. Învăţând din mai multe domenii şi în acelaşi timp aplicând cele învăţate, inclusiv în vieţile noastre de zi cu zi, devenim, cu timpul, mai înţelepţi. Atunci când suntem mai înţelepţi, putem înţelege puţin mai bine ce înseamnă vieţile noastre pe acest pământ şi le putem înţelege abordându-le din mult mai multe perspective. Îi putem ajuta, devenind mai buni astfel, şi pe cei apropiaţi nouă sau, mai mult, pe oricine întâmpină greutăţi.

Un exemplu îndrăzneţ, dar accesibil: omul înţelept înţelege că la sfârşitul acestei vieţi banii nu vor mai avea o importanţă atât de mare, că mult mai importante vor fi afecţiunea, prezenţa celor dragi; în consecinţă, acest om va încerca mai mult să le fie alături celor dragi lui şi îi va încuraja şi pe ei să facă asemenea (desigur, muncind în acelaşi timp şi pentru a-i sprijini financiar; însă ideea de bază este că va pune mai mult preţ pe afecţiune, pe grija pentru cei din jur).

Altă ilustrare: omul înţelept îşi poate da seama că există anumite categorii de oameni care în lumea aceasta sunt abandonate pur şi simplu, fără a avea vreo vină, datorită felului în care (nu) este înţeleasă viaţa (spre exemplu: orfanii); acesta se va preocupa mai mult de soarta lor (gândiţi-vă la un medic care dedică o parte din puţinul timp liber pe care îl are către vizitarea de orfelinate).

Un alt exemplu: omul înţelept cunoaşte mai multe şi mai bine despre mersul lucrurilor în această lume, din mai multe perspective (iarăşi) şi poate să îi ajute pe cei apropiaţi (când aceştia nu se pot descurca ei înşişi) să ia decizii mult mai bune (mai concret: fie un tânăr care a studiat în profunzime economia; acesta poate înţelege mult mai repede când se apropie o perioadă de criză economică şi îşi poate sfătui apropiaţii să fie mai prudenţi în a realiza anumite cheltuieli; sau fie studentul de medicină: el poate să îşi ajute mai bine familia atunci când apar probleme de sănătate complicate).

Tot în această secţiune trebuie menţionat şi rolul deosebit de important pe care îl joacă educaţia părinţilor în vieţile copiilor lor. Dacă cei care vor deveni mai târziu părinţi nu învaţă, cât de multe le vor putea transmite copiilor lor? Cât de mult îi vor putea ajuta? Impactul educaţiei părinţilor asupra educaţiei copiilor lor nu este neglijabil.

3) Impactul asupra vieţilor noastre (ale celor care învaţă). Se foloseşte raţionamentul de la secţiunea anterioară. Învăţând, devenim mai înţelepţi şi ne putem uşura, nu de puţine ori, traiul: putem face alegeri mai bune (şi greşeli mai puţine), ne putem îmbunătăţi rezultatele în diverse activităţi (la locul de muncă, în gospodărie), putem să ne lărgim spectrul domeniilor în care avem posibilitatea să muncim şi multe altele.

4) Cunoaşterea adevărului. Cel care studiază permanent are şanse mult mai mari să ajungă să cunoască adevărul. El va cunoaşte mai multe şi îşi va dezvolta gândirea în numeroase direcţii. El va putea verifica singur, în mai multe contexte, validitatea informaţiilor pe care le primeşte. Sau, poate mai bine spus, cel învăţat reuşeşte mai bine să evite neadevărul.

5) Despre împlinire. Aici aş menţiona o problemă mai delicată, probabil una dintre cele mai des întâlnite: aceea că învăţatul, acumularea de cunoştinţe, nu ar aduce împlinire, satisfacţie, bucurie. Trecem peste situaţia în care lipsa aceasta de împlinire se datorează faptului că elevul nu este pasionat de domeniul respectiv (spre exemplu, un elev care are o pasiune pentru pian nu va fi foarte încântat – bănuiesc – să rezolve probleme la matematică şi va duce dorul pianului). Într-adevăr, învăţatul, singur, nu aduce împlinire omului, pentru că omul mai are nevoie şi de altele: de afecţiune, de siguranţă, de relaxare, ca să menţionez doar câteva. Învăţatul nu poate substitui cu succes astfel de lucruri (deşi, din nefericire, uneori unii dintre noi mai recurgem, din necesitate, şi la această cale…) – învăţatul, dacă este bine înţeles, le poate completa. Dacă învăţând putem ajunge să fim mai buni şi pentru cei de lângă noi (după cum am încercat să sugerez într-un paragraf anterior), pentru a-i ajuta, aceasta nu înseamnă oare că învăţatul contribuie, câtuşi de puţin, la a ne manifesta afecţiunea pentru cei dragi? Atunci când suntem iubiţi, oare nu ne dorim să dăm tot ce avem mai bun din noi (spre exemplu să învăţăm cât mai mult, cu scopul de a deveni cât mai buni), pentru a răsplăti afecţiunea primită? Cât despre siguranţă: aflând mult mai multe despre lumea care ne înconjoară, înţelegând mai multe, oare nu sprijinim formarea sentimentului de siguranţă? Iar în privinţa relaxării, învăţatul poate fi o formă de relaxare uneori, dacă îl raportăm la alte activităţi: câţi muncitori ai câmpului nu ar prefera să stea liniştiţi în faţa unei cărţi şi să citescă, în loc să fie chinuiţi de arşiţă, de vânt şi de ploi, epuizaţi uneori dincolo de puterile trupurilor lor (oamenii aceştia merită tot respectul nostru, pentru că par a fi din ce în ce mai puţini; o ţară care nu îşi „munceşte” pământurile este o ţară care se îndreaptă spre sărăcie)?

6) Relaţiile de prietenie sau colaborarea. Cel care învaţă capătă şansa de a cunoaşte şi de a se împrieteni cu oameni care la rândul lor au învăţat (mult). Poate ajunge să lucreze alături de minţi sclipitoare (închipuiţi-vă cum ar fi ca, după ce aţi studiat îndelung un domeniu care v-a atras, să primiţi şansa de a strânge mâna unei mari personalităţi din domeniul respectiv, pe care o admiraţi? – astfel de lucruri nu se întâmplă des, din păcate, însă nu trebuie să fiţi descurajaţi). Pe mine mă fascinează prieteniile sau relaţiile de cooperare strânsă care s-au putut lega între unele dintre marile personalităţi ale culturii române, legături care au contribuit şi ele la dezvoltarea culturii în ţara noastră, în felul lor. Pe acelaşi principiu, în prezent, şi legăturile strânse între cei dornici să înveţe şi să îşi pună calităţile în sprijinul celor din jur contribuie la consolidarea unei societăţi mai bune.

7) Popularitatea. Destul de mulţi tineri, din păcate, consideră că învăţatul nu este interesant, că nu este demn de atenţia şi timpul lor. Eu i-aş îndemna să se gândească mai bine la ceea ce implică modul lor de a gândi. Căci unele dintre lucrurile care chiar li se par interesante sau distractive îşi datorează existenţa unor oameni care au învăţat enorm de mult în vieţile lor pentru a le putea crea şi dezvolta. Fie, spre exemplu, tehnologia: calculatoarele, telefoanele mobile inteligente, jocurile pe calculator, aplicaţiile de pe telefoanele inteligente sau, altfel: automobilele, avioanele, navele spaţiale şi multe, multe altele. Cât de mult au studiat creatorii lor? Cât de apreciaţi sunt de către semeni pentru munca lor?

Esenţial este că munca oamenilor care au studiat îndelung înseamnă enorm de mult pentru vieţile noastre de zi cu zi: cum ne-am descurca în absenţa medicilor, spre exemplu? Se cuvine oare să le considerăm ocupaţia – rezultatul faptului că au învăţat şi au muncit ani în şir – nedemnă de atenţia noastră? De aprecierea noastră? De respectul nostru? Adevărul este că învăţând poţi deveni o persoană extrem de plăcută, care îi poate ajuta pe cei din jur şi de a cărei prezenţă ceilalţi se pot bucura.

8) Talentul sau darul. Învăţăm pentru că astfel valorificăm din darurile cu care am fost înzestraţi, le punem în slujba celor din jurul nostru, spre binele nostru şi al tuturor. Ne arătăm mulţumirea, recunoştinţa şi căpătăm liniştea de a nu fi nesocotit talentul pe care Dumnezeu ni l-a oferit cu atât de multă dragoste. Această idee se poate atribui, în mod sigur, nu numai învăţatului, ci oricărei activităţi frumoase a omului (artelor, ca să numesc încă un exemplu).

În încheiere, vă doresc multă linişte ca să puteţi înţelege utilitatea studiului şi modul în care acesta vă poate ajuta să deveniţi mai buni. Vă îndem să căutaţi şi alte motive pentru care omul învaţă, să le înţelegeţi şi să le valorificaţi.

Vă ofer un citat despre învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur, în care ni se vorbeşte despre modul cel mai frumos în care se poate învăţa:

„Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.”

Doamne ajută!

EN: The eternal dilemma of the one who is learning. We all probably have asked ourselves at least once „Why do we still learn?”, and maybe we still are asking this, seeing around us examples of people who have studied hard but who are not fully appreciated for their work.

In the following paragraphs I will talk not only about formal education (the one we receive in an organised environment, in the educational system – that is, in school) or non-formal education (which consists of organised events, but outside the educational system – for example: poetry classes or visiting a museum with your class), but also about informal education (the process of learning which we experience outside school and outside any other organised activities, in our everyday lives; some suggestive examples might be: learning by helping those around us, or by successfully dealing with the problems we encounter in our lives). In general, a beautiful way of receiving such an education – informal – would be to take part in activities which have the potential to make us better people and to make us wiser. Therefore, there are in fact more types of learning which complete one another. Not all people on this earth will benefit from the same lessons, not in their life and not even in school (this is why another opportunity to learn more is to use the knowledge those around us gained from their particular experience, from the particular circumstances of their lives).

And I will not only be talking about learning from a single area (for example – mathematics), or from several areas considered essential; I will be considering learning (as much as possible) from as many areas (a lot of students regret later that they have not understood at least the basic concepts of some areas which did not seem important at first sight but which proved to be actually useful later on).

I have to mention one more thing before I start listing some ideas: the learning to which I am referring in this article has a strict meaning in my view – we learn for the well-being of those around us.

I will now try to present a few ideas (this issue, related to learning, can be subject to endless debate). The list will remain open. The order in which I will offer the ideas will not be the best (I will write them probably in the order I thought about them, adding in time any new ideas I might get at the end of the list, so that they are easier to find).

1) Technology. We live in times when information is easier and easier to get (especially via Internet), times in which technology is evolving constantly and rapidly. There are smaller and smaller devices available, with higher performance and lower prices. Automation has become indispensable and is under constant improvement. It has become, effectively, possible for the modern student to have all the Internet „at his fingers”, right in the classroom and even in his pockets (for example, by owning a smartphone which has an Internet connection). More than ever it is being asked: why do we still learn? We have all the Internet at our disposal: the most diverse and (sometimes) most recent data about the surrounding world; maps, dictionaries, other books, projects, images, movies and many, many other materials are very easy to access (for some of us). Moreover, we have the possibility to put the computers to work „in our place”, in the present… A reason for which we study is this: (as one of my mathematics professors from college tried to point out) although modern computers (or any other such devices) can calculate faster, finish more complex tasks, deposit more information and present it faster and better, they cannot make decisions that have a profound or complex meaning and they cannot interpret data or results in a satisfactory manner. Humans are needed to do these jobs. And if their decisions and interpretations are to be as good as possible, it is necessary that they are very well prepared, educated, and that they know a lot of essential things themselves.

And then, once these automated machines break down, who is supposed to do their job, where it is possible and when those systems had a vital role in our lives? Is it not man, who created them? And in such cases (in which it is possible that human lives are at stake) it would be best if the one who has to solve the problem is very well prepared and educated.

And to make matters even more complicated: not all of us have Internet access at all time, so that we can find whatever we do not know ourselves; or there are situations when man has to complete a task promptly and accessing the Internet is not an option because it takes too much time (examples: the IT engineer who has to repair a piece of the Internet network itself, or the medics on an ambulance, sent to remote areas; or the medics in an Emergency Room).

Besides, to have access to information or to have the information itself is not enough. There is still a need for certain skills, knowledge, qualities and experience to be able to select the relevant information, the correct information, and to be able to use it well enough to do our jobs. The formal education, from school, and the non-formal one are supposed to offer people what they need so that they can have correct knowledge and have their work done properly. Moreover, without a rigorous education (and without the education we should receive in our families), being bombarded with all kinds of information from all around, we risk forgetting about the really important things in life and even to not be able to recognise the truth.

2) The impact on our beloved ones’ lives. Learning from more areas and, in the same time, applying what we learn, especially in our everyday lives, we become, in time, wiser. And when we are wiser, we can understand a bit better what our lives on this earth mean and we can understand things by analysing them from more perspectives. By becoming better people, wiser and kinder, we can help our beloved ones or, even more, anybody who is in need.

A daring example, but one that is quite easy to understand would be: the wise man understands that at the end of this life money will no longer have such a great importance, that the affection and presence of our beloved ones will be of greater significance; in consequence, this man will try harder to stay close to his beloved ones and will encourage them to do the same (in the same time, of course, he will be working, to earn a living and support his family financially; but the essential idea is that he will put higher price on affection and care for those around him).

Another situation: the wise man can understand that there are certain categories of people who, in this world, are abandoned, just like that, without blame, because of the way this life is (not) understood (orphans, for example); this man will be more concerned about their faith (think about a medic who dedicates a fraction of his little spare time to visiting orphanages).

Another example: the wise man knows more and better about the way things work in this world, from more perspectives (again), and can help his beloved ones (when they cannot manage things on their own) make better decisions (more precisely: let there be a young man who studied economy well; he will be able to understand quicker when a period of economic crisis is approaching and can advise his beloved ones to be more cautious in some of their spendings; or let there be a medical student: he can be of great help to his family when serious health issues arise).

In this same section I should mention the major part that parents’ education plays in the lives of their children. If those who will later become parents don’t learn, how much knowledge will they be able to pass down to their children? How much will they be able to help them? The impact of the parents’ education on the education of their children is not negligible.

3)The impact on our lives (the lives of those who learn). Here we use the same principle we used in the previous section. By learning, we become wiser and we can, pretty often, make our lives easier: we can make better choices (and fewer mistakes), we can have better results in various activities (at work, in our household), we have the possibility to work in more fields and many more.

4) Knowing the truth. The one who studies constantly has higher chances to understand the truth. He will know more and will develop his thought in multiple directions. He will be able to check, on his own, in most situations, the validity of the information he receives. Or, maybe better said, the one who studies will be better at avoiding the untrue.

5) Regarding fulfillment. Here I would mention a more delicate issue, which is often brought up in discussions: the fact that learning, accumulating knowledge, cannot bring satisfaction, joy, fulfillment. I will skip the situation in which this lack of satisfaction is caused by the fact that the student is not interested in a certain area of study because it is not his favorite (for example, a passionate pianist will – I’m guessing – not be very happy with solving equations for a mathematics course and will miss being in front of the piano). Of course, learning, alone, cannot bring satisfaction, because we also need some other things: affection, security, recreation, to mention but a few. Learning cannot successfully substitute such things (although, unfortunately, sometimes some of us make use, out of necessity, of such a substitution…) – learning, if it is well understood, can complete them. If by learning we can become better people for us and for those around us (as I tried to suggest in a previous paragraph), with the purpose of helping them, does this not mean that learning contributes, at least a little, to the expressing of our care and affection for those around us? When we are loved, do we not want to do our best (for example, to study as much as we can, with the intention of becoming as good as possible), so that we can repay our beloved ones for the affection we have received? As for safety: by knowing more about the world that surrounds us, by understanding more, do we not support the birth of a feeling of safety? And regarding recreation, learning can be a form of recreation, sometimes, if we compare it to other activities: how many farm workers would not prefer to sit in front of a book and read, in peace, instead of fighting with the scorching heat of the sun in the fields, with the wind and the rain, exhausted, sometimes, beyond the limits of their physical capacities (these people deserve our respect for their hard work; a country which doesn’t take care of its agriculture is a country heading towards poverty in most cases)?

6) Friendships and collaboration. The one who studies gets the chance of meeting (and becoming friends with) people who themselves studied (a lot). They can end up working alongside some pretty brilliant minds (imagine how it would be, after studying for a long period of time in an area that interests you, to receive the chance of shaking hands with a great scholar from that area of study? – such things do not happen often, unfortunately, but you should not be discouraged). I am fascinated by the strong friendships or collaboration which were present between some great scholars of our culture, relationships which contributed to the evolution of our culture, in some way or another. Following this same principle, in the present, the tight relationships that can appear between those who want to study and to use their qualities for the well-being of those around them contribute to building a better society.

7) Popularity. Many students, unfortunately, consider that learning is not interesting, that it is not worthy of their attention and time. I would advise that they think better about what their way of thinking involves. Because some of the things they do find interesting or fun have come into existence thanks to some people who have studied extremely hard in their lives so that they can create and develop them. Take, for example, technology: computers, smartphones, PC games, applications on smartphones or, differently: cars, airplanes, spaceships and many, many more. How much did their creators study? How much are they appreciated by those around them for their work?

The essential idea is that the work of the people who have studied hard means very much to our everyday lives: how would we manage in the absence of medics, for example? Is it right to consider their occupation – the result of the fact that they have studied and worked for years – not worthy of our attention? Of our appreciation? Of our respect? The truth is that through learning you can become an extremely pleasant person, which can help others and make them feel better.

8) Talent or gift. We learn because, through this, we value the gifts that we have received, we put them at the disposal of those around us, so that we all can benefit from them. We show our gratitude, our thanksgiving and we gain peace, for not neglecting the talent God has offered us with so much love. This idea can be applied, surely, not only to studying, but to any beautiful activity of man (arts, to name another example).

To conclude, I wish you peace, so that you can understand the usefulness of study and the way it can help you become better. I advise you to search for more reasons to study, to understand them and to apply them.

I offer you a quote from Saint John Chrysostom about learning, in which we are told about the most beautiful way in which we can learn:

„The teaching received through constraint is not made to last, but the one that enters the soul through love and grace stays there forever.” [1]

God bless!

[1] I am not sure if this quote sounds well in English: I only found the Romanian version for it (and it is indeed beautiful), and translated it with my (limited) knowledge of English. Sorry.