Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Cuvânt înainte: Pagina aceasta, conţine, în prima parte, câteva cuvinte care ne-au ajutat, pe mine şi pe prietena mea (mă voi adresa în numele amândurora), să trecem cu bine peste anumite momente mai grele, mai dureroase, din vieţile noastre, iar în a doua parte, o scurtă completare, pe o temă diferită.

I. În mare, aici, în această primă parte, am inclus câteva texte care înfăţişează, succint, aspecte legate de iubirea creştinească şi de liniştea şi mângâierea pe care le poate oferi aceasta, aspecte legate de credinţă, curaj, încredere şi, nu în ultimul rând, motive pentru care să ne bucurăm sau să fim tari. Trăind într-o lume în care suntem cu toţii permanent puşi la încercare, în care suferim adesea sau ne pierdem, este minunat să poţi simţi că nu eşti singur, că, atunci când îţi doreşti cu ardoare, poţi găsi sprijin în Cineva care iubeşte desăvârşit, care poartă de grijă tuturor sufletelor, care te poate ajuta în a fi mai bun, mai iubitor, mai silitor, mai blând, mai răbdător, mai liniştit, mai înţelept, mai atent, mai cumpătat, mai puternic, smerit, încrezător şi curajos. Şi, deşi cuvintele în sine pot înfăptui binele doar până la un punct, ele reprezintă un bun început, pe baza căruia se pot clădi şi sentimentele, mentalităţile, obiceiurile şi toate faptele cele bune.

Ne vom bucura mult dacă vor fi de ajutor şi altuia care le-ar mai citi, acesta fiind sensul publicării lor pe acest blog. Lectură plăcută!

Icoana Mântuitorului„Că Tu eşti, Doamne, ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, limanul celor ce călătoresc pe ape, doctorul celor bolnavi. Însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui.”
(Selectat din Slujba Sfintei Liturghii, din Ortodoxie)

„Iubirea rabdă’ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă;
ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine’n seamă răul,
nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură;
pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă;
iubirea niciodată nu se trece.”
(I Corinteni 13, 4-8)

„(…) Dumnezeu este iubire.”
(I Ioan 4, 8)

„Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v’am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.
Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii.”
(Ioan 13, 34-35)

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune pentru oi.
Dar simbriaşul şi cel ce nu este păstor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.”
(Ioan 10, 11-12)

<<După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii.”>>
(Ioan 8, 12)

<<Şi Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. (…)”>>
(Ioan 6, 35)

„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri!”
(Ioan 11, 25-26)

„Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
(Luca 18, 27)

„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri (…).”
(Matei 5, 3-12)

„(…) dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”
(Matei 5, 44-45)

„Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!”
(Ioan 16, 33)

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni!
Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!
Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.”
(Matei 11, 28-30)

„Pace vă las vouă, pacea Mea v’o dau; nu precum v’o dă lumea v’o dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
(Ioan 14, 27)

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.”
(Ioan 14, 23)

„Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”
(Ioan 15, 7)

„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide;
că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide.”
(Matei 7, 7-8)

<<Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu.
Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.
Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre.”>>
(Marcu 11, 22-25)

„Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l.
Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l.”
(Ioan 17, 34)

<<Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători.
Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. (…)”>>
(Luca 22, 25-26)

„Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!”
(Matei 5, 48)

„Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.”
(Ioan 15, 11)

„Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
(Matei 28, 20)

<<(…) Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“.>>
(Luca 9, 51-55)

„Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi,
că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele;
ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.
Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea Împărăţia.
Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârşită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n’o strică;
fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră.”
(Luca 12, 29-34)

„De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă.
Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea n’a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea!”
(Matei 7, 24-29)

„Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi când o găseşte, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
Tot aşa, v’o spun Eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n’au nevoie de pocăinţă.”
(Luca 15, 4-7)

<<„(…) Tot aşa, v’o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte“.
Şi a zis: „Un om avea doi fii.
Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea.
Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s’a dus într’o ţară’ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări.
Şi după ce a cheltuit totul, s’a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.
Şi ducându-se, s’a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii.
Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.
Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine;
nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s’a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat.
Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare;
şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim;
căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s’a aflat. Şi au început să se veselească.
Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s’a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea?
Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
Şi el s’a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga.
Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei;
dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat…
Iar el i-a zis: Fiule, tu’ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s’a aflat.“>>
(Luca 15, 10-32)

<<Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“>>
(Luca 23, 34)

„Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.”
(Romani 12, 15)

„Tuturor oamenilor să le fie cunoscută blândeţea voastră. Domnul este aproape.”
(Filipeni 4, 5)

„Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.”
(2 Corinteni 4, 8-10)

„Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Iisus Hristos!
Binecuvântat este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află’n tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
Că după cum prisosesc întru noi patimile lui Hristos, tot aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin Hristos.”
(2 Corinteni 1, 2-5)

„Dar înţelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, nefăţarnică.”
(Iacob 3, 17)

„Bucuraţi-vă’ntotdeauna, rugaţi-vă ne’ncetat, mulţumiţi întru toate; căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi.”
(I Tesaloniceni 5,16-18)

„Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu, şi tot cel ce iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu.”
(I Ioan 4, 7)

„Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”
(Matei 18, 20)

„Noi Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit întâi.”
(I Ioan 4, 19)

„Bucuraţi-vă pururea întru Domnul!; şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă!”
(Filipeni 4, 4)

(Citatele de deasupra au fost selectate din Sfânta Scriptură Ortodoxă, versiunea redactată şi adnotată de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Bartolomeu Valeriu Anania, reprodusă pe site-ul Sfintei Mânăstiri Dervent, la adresa: 
http://www.dervent.ro/biblia.php)

„Răsplăteşte-le lor cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în locul celor pământeşti, cele veşnice în locul celor vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase.”

„Că Tu eşti, Doamne, ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, limanul celor ce călătoresc pe ape, doctorul celor bolnavi. Însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui.”

(Selectate din Slujba Sfintei Liturghii, din Ortodoxie)

II. Aceasta este a doua parte a paginii.

În cazul în care vă întrebaţi dacă poate exista o legătură între ştiinţa matematică şi credinţa în Dumnezeu, vă putem oferi, eu şi prietena mea, părerea noastră, şi câteva păreri mai frumoase ale altora.

Citind şi reflectând asupra acestui subiect, am ajuns la părerea că scopul ştiinţelor (cu menţiunea importantă că semnificaţia originală a cuvântului „ştiinţă” – în limba latină, scientia – este cunoaşterea corectă) este (trebuie să fie) acela de a fi în slujba Binelui, a Adevărului, pretutindeni şi totdeauna. Ca şi celelalte ştiinţe, matematica devine, în opinia noastră, dar şi a altora, unul dintre numeroasele, variatele mijloace prin care omul descoperă cât de minunată poate fi lumea care îl înconjoară, sau cu câtă pricepere, înţelepciune, au fost rânduite toate în jurul lui de către Dumnezeu. Noi nu putem decât să ne bucurăm de modul uimitor în care numerele, descoperite sau intuite de om (aici le putem aminti pe cele mai deosebite: numărul pi – π  , numărul lui Euler – e, numărul imaginar unitate – i, raportul de aur – φ, dar şi multe altele) pot fi cunoscute în parte, iar în acelaşi timp pot să rămână ascunse, dincolo de capacităţile noastre de înţelegere; nu putem decât să ne minunăm la gândul că ele se combină şi respectă reguli, legi, că au proprietăţi remarcabile, că par a descrie şi ceea ce se petrece în Univers. Nu putem decât să fim surprinşi plăcut de felul în care omul descoperă că ceea ce se petrece în gândurile, în ideile lui matematice, apare de multe ori încriptat chiar în creaţie, în lumea din jurul său. Nu putem decât să fim impresionaţi de provocările întâlnite de om în încercările lui de a exprima şi înţelege infinitul, care este un aspect special al lui Dumnezeu. Şi, în plus, deşi matematica poate fi considerată o ştiinţă a ideilor, a abstractului, nu trebuie lăsat de-o parte faptul că însuşi omul nădăjduieşte de multe ori spre ideal, spre o lume mai frumoasă. Deşi este prin excelenţă o ştiinţă rigidă, exactă, nu trebuie lăsat la o parte faptul că însuşi omul caută, atât cât poate, ordinea, dreptatea. Matematica, deşi dificilă de multe ori, oferă, şi ea, pe măsură, bucuria de a fi înţeles o părticică din tainele lumii, şi are frumuseţea ei, ca toate lucrurile bune făcute de om, de cel creat după asemănarea lui Dumnezeu, Care este iubire.

Iar alte cuvinte, păreri, care ne-au plăcut mult, sunt:

„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.”
(Galileo Galilei, 1564-1642, om de ştiinţă şi filosof italian)

„Pentru toţi cei care susţinem credinţa creştină că Dumnezeu este Adevărul, orice lucru adevărat este un fapt despre Dumnezeu, şi matematica este o ramură a teologiei.”
(Hilda Phoebe Hudson, 1881-1965, matematiciană din Anglia)

„Legile naturii sunt chiar gândurile matematice ale lui Dumnezeu.” 
(Euclid din Alexandria, 325-265 î.Hr., matematician grec)

„Matematica este tăcerea care mângâie lumea în sensul religios.” 
(Dima Zainea, 1952-2010, matematician şi poet român)

„Dumnezeu a folosit matematici frumoase atunci când a creat universul.”
(Paul Adrien Maurice Dirac, 1902-1984, fizician englez)

Doamne ajută!