Etichete
învăţământ, culture, cultură, devotat, devotion, education, interdependenţă, ministru, patriot, patriotism, reform, reformă, respect, Spiru Haret
Foreword: Spiru Haret, who taught at the University of Bucharest, in Romania, is considered to have been the best reformer in the history of modern Romanian education. An amphitheater (on the ground floor) in the Faculty of Mathematics and Computer Science of this University is named after him.
Cuvânt înainte: Spiru Haret, care a predat la Universitatea din Bucureşti, este considerat a fi cel mai bun reformator din istoria învăţământului modern românesc. Un amfiteatru (la parter) al Facultăţii de Matematică şi Informatică a Universităţii îi poartă numele.
„Patriot, nutrind o încredere nestrămutată în capacităţile creatoare ale poporului român, apropiat de aspiraţiile păturilor neavute ale societăţii, Spiru Haret şi-a consacrat existenţa cauzei ridicării poporului român pe o treaptă superioară de cultură şi civilizaţie.
În acest scop el a subordonat până la sacrificiu de sine vocaţia sa ştiinţifică, omologată la scara mondială a valorilor, imperativului dezvoltării societăţii româneşti.
Devansând cu peste jumătate de veac teoretizările despre societate privită ca un sistem şi despre „creşterea” economică, Spiru Haret a desfăşurat între anii 1883 şi 1910 o acţiune cu larg spectru social care a cuprins succesiv şcoala, economia, cultura, participarea maselor la conducere – privite ca aspecte interdependente ale dezvoltării.
Din neajunsurile învăţământului mediu el a înţeles interdependenţa treptelor învăţământului. Militând pentru apropierea laturii instructive a învăţământului de necesităţile societăţii, el a înţeles deopotrivă şi importanţa rolului educativ al şcolii, menită să insufle o etică superioară, ataşamentul pentru patrie şi preţuirea muncii.
Depăşind concepţia iluministă după care şcoala este pârghia de bază în combaterea subdezvoltării, Spiru Haret s-a convins repede că eficacitatea şcolii, mai ales a celei rurale, depinde de ridicarea economică a păturilor largi ale societăţii.
Pentru rezolvarea problemelor culturale şi economice ale ţărănimii, Spiru Haret a chemat învăţătorimea, până atunci ţinută la distanţă de treburile publice, la o acţiune de apostolat de mari proporţii, iar cu ajutorul curentului cultural poporanist, pe care l-a sprijinit, el a concentrat atenţia intelectualităţii de la oraşe şi sate asupra gravităţii problemei ţărăneşti.
Extinzând sfera de acţiune a Ministerului instrucţiunii pe care l-a condus – cu unele întreruperi – în intervalul 1897-1910, Spiru Haret s-a ridicat la înălţimea unui adevărat promotor al progresului social, iniţiind reforme de structură afectând proprietatea agrară şi participarea maselor la conducere, menite să democratizeze societatea românească.
Scopul său a fost multiplu: o societate mai dreaptă în care cooperaţia să înlocuiască formele acerbe de exploatare, o societate mai bogată încorporând industria alături de celelalte ramuri ale economiei, o societate mai cultă, în care şcoala să potenţeze deopotrivă dezvoltarea economică şi intelectuală, o societate cu o morală superioară în care binele public să primeze avantajul personal. O atare societate învigorată urma să-şi poarte cu vrednicie destinul în pragul de veac ce se anunţa plin de încercări, incluzând pe cea supremă legată de întregirea statului naţional român.
Prin această concepţie militantă de mare anvergură, Spiru Haret s-a situat în cadrul generaţiei sale pe trapta cea mai înaltă, asigurându-şi respectul şi recunoştinţa posterităţii.”
Orăscu, Şerban, Spiru Haret, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.