Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

RO: Afecţiunea şi caracterul. Alături (şi chiar mai presus) de raţiune cred că ar trebui să fie luată în considerare „inima” omului: afecţiunea sau grija pentru cei din jur. Aceasta îmi aminteşte de un citat atribuit lui Mihai Eminescu: „Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caracterul foarte rar.”

Importanţă. De multe ori în viaţă este nevoie ca noi să creăm în jurul nostru valoare, să oferim semnificaţie, să dăm lucrurilor importanţă. Nu trebuie să ne descurajăm atunci când constatăm lipsuri în jurul nostru; unele dintre ele pot fi îndepărtate prin dragostea noastră, prin multă muncă, prin voinţă, prin curaj, având foarte multă răbdare. Crearea de valoare este, adesea, o sarcină grea; uneori poate părea imposibil, fără îndoială, să reuşim, însă eu consider că putem contribui cu toţii la acest proces. Simt că poate fi de mare ajutor următorul gând: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.“ [1]

Obiectivele personale. În general, nu cred că obţinerea de recunoaştere ar trebui să fie obiectivul nostru (personal) principal în procesul de învăţare. Aceasta (recunoaşterea) este o răsplată pentru dăruirea de care dăm dovadă şi pentru munca depusă şi ar trebui să vină în mod firesc. Cu toate acestea, din păcate, recunoaşterea nu este oferită de ceilalţi întotdeauna. Deci, munca şi dăruirea ar putea fi două obiective personale la fel de bune, având în plus avantajul de a nu ne înşela: în timp ce recunoaşterea poate să nu vină niciodată (poate să devină o iluzie dureroasă şi, astfel, o sursă de frustrări profunde), munca şi dăruirea depind de noi şi nu se poate să fim lipsiţi de ele fără voia noastră.

Smerenia. Nu toţi primim darul sau oportunităţile de a deveni mari învăţaţi, oameni de geniu. Cei dintre noi care reuşesc aceasta nu ne putem atribui în totalitate meritul de a fi învăţaţi şi, extrem de important, nu ar trebui să îi rănim pe cei care nu au avut şansele pe care le-am primit noi de a învăţa.

[1] Luca 18, 27; Sfânta Scriptură Ortodoxă, versiunea redactată şi adnotată de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Bartolomeu Valeriu Anania.

EN: Affection and character. I think that, alongside (and even above) the mind, the „heart” should be granted importance: the affection or care for those around us. This reminds me of a quote (it is said that it belongs to the great Romanian poet, Mihai Eminescu): „Between character and intelligence there should not be a choice. Intelligence is found very often, character – very rarely.”

Importance. Many times in our lives we have to create value in the surrounding environment, we have to offer meaning, importance. We should not be discouraged when we encounter shortcomings; some of them can be surpassed through our love, through lots of work, through will and courage, with very much patience. Creating meaning, value, is, most often, a hard task; it may seem impossible, no doubt, to succeed, but I think that all of us can contribute to such a task. This thought might help: it is said that things that are impossible with men are possible with the help of God. [1]

Personal objectives. In general, I do not think that earning recognition should be our main (personal) objective in the process of studying. It (the recognition) is a reward for the devotion we show and for hard work and it should come naturally. However, sadly, recognition is not always granted. So, hard work and devotion could just as well be two of our personal objectives, having the extra advantage of not misleading us: while recognition may never come (it can become a painful illusion and a source of profound frustration), hard work and devotion depend on us and we cannot be left without them if we want to value them.

Meekness (or modesty). We do not all receive the gift or opportunities to become great scholars, geniuses. Those of us who achieve this cannot take absolute credit for becoming such a wise person, and, extremely important, we should not hurt those who didn’t have the chances we had to learn, to become some of the best.

[1] Luke 18, 27; NKJ Bible.

Anunțuri